 RipleyAdministrator
Postari: 92
|
|
Reacţiile organismului în condiţiile lipsei de mişcare
În cazuri de imobilism (mai mult sau mai puţin prelungit) în organism, scăderea activităţii musculare are consecinţe nefavorabile, ce se caracterizează prin:
1.Reducerea mişcării-->reducerea activităţii musculare de repaus-->stază venoasă-->edeme declive.
2.Reducerea mişcării-->scăderea metabolismului-->reducerea necesarului de oxigen, bilanţ azotat negativ-->scăderea ventilaţiei.
3.Reducerea mişcării-->demineralizarea osoasă-->hipercalcemie/osteoporoză.
* Scăderea activităţii metabolice musculare. Scăderea metabolismului duce la accentuarea proceselor de catabolism şi la reducerea necesarului de oxigen.
Anabolismul este o etapă a metabolismului, în care substanţele nutritive se transformă în substanţe proprii organismului.Catabolismul este opus anabolismului, fiind etapa în care substanţele proprii organismului se descompun în substanţe mai simple, din acest proces rezultând energie. În mod normal este un echilibru între anabolism şi catabolism. În condiţiile reducerii mişcării, anabolismul este insuficient pentru a compensa un catabolism crescut).
În condiţiile reducerii mişcării,pacientul suferă de anorexie, prezentând diminuare până la dispariţie a senzaţiei de foame. În aceste condiţii, consumul alimentar este insuficient, apărând dezechilibrarea balanţei energetice, şi bilanţul azotat negativ.
Bilanţul azotat negativ se calculează pornind de la raportul dintre aportul şi eliminarea de proteine. Atunci când aportul este mai mic decât eliminarea, bilanţul azotat este negativ. În aceste condiţii, pierderile de azot din ţesuturi sunt superioare aportului pe care îl asigură sinteza de proteine.
* Reducerea necesarului de oxigen: În condiţiile reducerii mişcării apare o scădere a necesarului energic al organismului. Deoarece necesarul energetic scade, apare o reducere a necesarului de oxigen, însoţită de producerea unei cantităţi mai mici de dioxid de carbon.
* Hipotrofia musculară: Lipsa contracţiei musculare privează fibrele musculare de alungirea şi extensia lor, cu repercusiuni negative asupra hrănirii musculare.
* Retracţia musculo-tendinoasă: însumează consecinţele pe care contractura,le determină la nivel articular, prin reducerea elasticităţii articulaţiei.
Un muschi este contractat si antagonistul nu,se ajunge la o postura vicioasa.Însă mai importantă este diferenţa dintre ritmul de creştere al muschiului şi cel al osului. Creşterea osoasă este normală, în timp ce muşchii spastici nu urmează dezvoltarea scheletică. În aceste condiţii apar deformări ale oaselor.
În situaţia în care activitatea musculară scade, articulaţiile devin rigide. În contracturile musculare severe, se favorizează redoarea articulară, însoţită de anchiloză.
* Osteoporoza reprezintă o scădere a ţesutului osos mineralizat, care se află la originea acestei adevarate atrofii osoase. Demineralizarea osoasă apare ca urmare a reducerii programului de mişcare.
Scheletul se deformeaza când osificarea este insuficientă (rahitism la copii sau osteoporoza la adult). În osteoporoza, traveele osoase existente au un aspect şi conţinut normal. Ele se caracterizează prin scăderea cantitativă a ţesutului osos mineralizat.Osul cu osteoporoza este un os deficient cantitativ, nu calitativ,fiind si mai predispus la fractura,deoarece nu mai primeste nutrientii necesari
* Hipercalcemia: consecinţa a mobilizării calciului din oase.Hipercalcemia determina scăderea excitabilităţii nervoase şi diminuarea tonusului muscular.
* Tulburări la nivel cardiovascular sunt consecinţe directe a limitării activităţii musculare şi reducerii tonusului venos periferic.
* Activitatea cardiacă este influenţată de redistribuirea masei de sânge din organism. În mod normal, cordul nu lucrează la întreaga sa capacitate de efort, dar reuşeşte cu multă uşurinţă să realizeze la nevoie creşteri importante ale debitului cardiac, atâta timp cât este asigurat volumul sanguin şi nu apar cresteri importante ale rezistenţei periferice, care consuma o parte din energia folosită de muşchiul cardiac. Trebuie avut în vedere că se poate ajunge destul de uşor la insuficienţa energetica a miocardului, din cauza depăşirii posibilităţilor sale de adaptare la efort. Aceste fenomene se manifestă clinic prin creşterea frecvenţei cardiace şi a tensiunii arteriale. Pe de alta parte, orice perturbare a capacităţii funcţionale a cordului se însoţeşte de tulburări de irigaţie periferică, ceea ce determină afectarea negativă a aprovizionării cu oxigen a ţesuturilor.
* Hipotensiune arterială:valoarea tensiunii arteriale este sub nivelul valorii normale.Efecte:maini,picioare reci,ameteli.
* Edemele reprezintă o acumulare anormala de lichid la nivelul ţesutului dntre celule.
* Tromboza: este întâlnită în condiţiile existenţei unui dezechilibru coagulolitic,la care se adaugă creşterea nivelului de calciu din sânge.Uneori, formarea trombosului este asociată şi cu apariţia unui proces inflamator venos, numit-tromboflebita.
* Ventilaţia pulmonara:Capacitatea vitală reprezintă volumul de aer ce poate fi eliminat în timpul unei expiraţii forţate, dupa un inspir profund. Ea este scăzută în afecţiuni pulmonare, sau când expansiunea plămânilor este împiedicată. În condiţii de imobilizare, capacitatea vitală este modificată negativ. În poziţia verticală, conţinutul abdominal exercită o presiune uniformă asupra diafragmei. În imobilizare prelungită, presiunea este distribuită şi la nivelul diafragmei, îngreunându-i activitatea. În aceste condiţii apare o hipoventilaţie pulmonară.
|
|
